Maladii si daunatori

Ultimele noutati

Parteneri

Sondaje

Ce familie de suculente este mai bine reprezentata in colectia voastra?

Statistiques

Aujourd'hui :
visiteurs - pages vues
Total :
visiteurs - pages vues
Nombre de rubriques : 68

Maladii si daunatori

DAUNATORI

Suculentele sunt mai putin expuse daunatorilor decat celelalte plante, totusi au cativa dusmani redutabili.

Paianjenul rosu (Tetranychus urticae) este un acarian de forma rotunda sau ovala, foarte greu observabil din cauza dimensiunilor lui foarte mici, de numai 1-2 mm. Asa se face ca, de multe ori, constatam prezenta acestui daunator doar dupa ce el produce oarece ravagii. In existenta sa, paianjenul rosu trece prin patru faze:ou, larva, nimfa si adult. Ritmul sau de inmultire este de 4-6 generatii pe an, mediile cele mai favorabile pentru inmultire fiind cele calde si uscate. Ajunsi in faza adulta, paianjenii isi tes niste panze foarte fine, adesea neobservabile, in care isi depun oale.

Depistarea: Cum poate fi depistata prezenta acestui daunator? El ataca in special frunzele sau partile mai mustoase ale plantelor, drept urmare pe acestea apar niste puncte foarte mici si foarte dese de culoare galbena. Unele plante capata un aspect tern sau prafuit. O a doua cale este pulverizarea plantei suspectata a fi fost atacata cu un jet de apa. Apa va pune usor in evidenta panzele tesute de acarieni. O alta posibilitate este scuturarea plantei deasupra unei coli albe de hartie. Daca pe suprafata acesteia se observa mici puncte de culoare roscata este un semn clar de infestare cu paianjeni rosii.

Combaterea: Cea mai la indemana metoda de a-i combate este stropirea plantei cu un jet de apa calduta care va duce a distrugerea panzelor, oualor si acrienilor. Apa si mediile umede nu le sunt deloc pe plac. Dintre substantele naturale se poate utiliza extractul de urzici. Daca invazia este de proportii si pulverizarea cu apa nu a avut efectele scontate, se poate folosi un acaricid: Mitac, Neoron sau Nissorun.

Paduchele lanos (Pseudococus, Planococus)

Paduchii lanosi sunt cei mai incrancenati inamici ai suculentelor, afectand mai mult suculentele, mai ales cactusii, decat alte plante. Sunt insecte care se pot fixa pe partea dorsala a frunzelor, de-a lungul nervurilor, pe tije sau chiar pe radacinie plantei. Numeric, masculii sunt neimportanti. Femelele au culori variabile, de la roz si pana la brun, si dimensiuni de 2-4 mmm, fapt care le face vizibile cu ochiul liber. Masculii sunt mai zvelti si au aripi. Femelele secreta o substanta ceroasa, lipicioasa, de culoare alba, cu aspectul unui caer netors de lana, sub care isi depun ouale si apoi mor. In mod normal, o femela poate depune in jur de 300-500 de oua. Ciclul de viata al insectei este direct proportional cu temperatura mediului ambiant. El dureaza 30 de zile la 18 grade si poate ajunge la 90 de zile cand temperatura creste la 30 de grade. Caldura si uscaciunea sunt factori favorizanti pentru inmultirea acestor daunatori, iar umezeala nu le prieste. Plantele afectate de acesti daunatori isi pierd frunzele si vigoarea si isi incetinesc cresterea.

Depistarea: semnul sigur ca planta a fost atacata de acest daunator este aparitia aglomerarilor ceroase de culoare alba.

Combaterea: reteta traditionala de combatere este o solutie care contine apa, alcool (5%) si sapun insecticid (5 %), ultimul de multe ori inlocuit cu detergent pentru vesela. Plantele se pulverizeaza cu aceasta solutie, dar se impune si o curatare a locului afectat cu un tampon sau un betigas cu vata. Operatiunea de pulverizare se repeata la interval de 5-6 zile timp de o luna. O alta metoda este asfixierea insectelor cu ajutorul uleiurilor, inclusiv a uleiului folosit la gatit. Si in acest caz se face o solutie care combina apa, ueiul si detergentul de vesela. Uleiul are actiune eficienta si asupra insectelor si asupra oualor. In fine, se pot folosi si insecticide sistemice- Mospilan sau Confidor-, dar acestea nu duc la distrugerea oualor, ele fiind utile doar in stadii incipiente sau ca mijloace de preventie. Insecticidele sistemice sunt recomandate doar cand planta este in vegetatie pentru ca ele sunt absorbite initial de planta si doar ulterior sunt ingerate de daunator.

Paduchele testos.

Sunt foarte multe specii de paduchi testosi: Saissetia, Coccus, Diaspis, Lecanium. Depistarea: Aparitia acestor daunatori este usor de remarcat, caci carapacele insectelor sunt vizibile cu ochiul liber si se prezinta sub forma unor pete reliefate, de forma ovala sau rotunda, de culoare bruna. Paduchii se fixeaza atat pe tulpinile, cat si pe frunzele plantelor.

Populatia adulta este formata in proportie de 98-99% din femele. Acestea nu sunt mobile, ci se fixeaza pe planta si ii sug seva. Femela isi construieste o carapace sub care isi depune ouale, numarul lor fiind variabil de la o specie la alta (intre 400-1000). Masculul, spre deosebire de femela, are aripi, este mai mic si traieste extrem de putin, nu mai mult de 1-2 zile, timp in care trebuie sa asigure perpetuarea speciei. Insectele tinere parasesc carapacea materna si colonizeaza alte zone, fiind, in primele zile de viata, foarte vulnerabile caci nu au inca carapacea protectoare. Mediile care favorizeaza aparitia si proliferarea in ritm rapid a acestor daunatori sunt cele calde si umede.

Combaterea: Paduchii testosi pot fi indepartati cu ajutorul unei solutii pe baza de spirt medicinal, prin tamponarea zonelor afectate sau prin folosirea unor insecticide sistemice. Cel mai adesea se foloseste ca antidot Mospilanul.

BOLI

Frecvent pe suculente, mai ales la baza lor pot aparea puncte sau mici pete negre, usor translucide. Sunt pete de putregai care sunt foarte periculoase si pericliteaza viata plantei. Daca sunt depistate din timp si daca se prezinta doar sub forma unor pete mici , ele pot fi eliminate cu varful unui bisturiu. Daca corpul plantei este puternic afectat, se elimina partea afectata de putregai, iar partea sanatoasa poate fi folosita ca butas. Si intr-un caz si in celalalt , pentru a grabi cicatrizarea ranii, se presara praf de carbune. Planta se stropeste cu un fungicid, se diminueaza cantitatea de apa si se reduce umiditatea.

ERORI DE CULTIVARE

Fara a avea boli sau fara a fi atacate de daunatori, frumusetea suculentelor poate fi afectata de erori de cultivare care trebuiesc cunoscute si evitate. Semnele acestora sunt, de obicei, usor depistabile manifestandu-se prin:

Etiolare ( planta are tendinta de a se lungi, devide de un verde foarte deschis si este usor translucida) . Este semnul ca planta nu are suficienta lumina.
Deshidratare (planta se increteste si se scofalceste). Cauza este lipsa apei.
Inrosire- toate suculentele expuse in soare prea puternic se inrosesc. Uneori ele pot suferi arsuri grave. Nicio suculenta nu trebuie scoasa din casa si pusa direct la soare. Ea trebuie obisnuita cu soarele prin marirea treptata a timpului de expunere la soare.
Caderea frunzelor poate avea loc din mai multe cauze: insuficienta luminii, udare excesiva sau, dimpotriva, udare deficitara.