Inmultirea suculentelor

Exista mai multe cai posibile pentru inmultirea suculentelor: prin seminte, prin butasi, prin divizarea tufei sau prin marcotaj. Cel mai adesea se foloseste inmultirea prin butasi care este cea mai rapida si cu sansele cele mai mari de reusita. Cand este vorba de plante mai rare sau de hibridizari, se practica inmultirea prin seminte care este mult mai anevoioasa, dar care este o experienta interesanta pentru orice iubitor de plante.

 

Inmultirea prin butasi se realizeaza prin prelevarea unor frunze (crassulaceae), a unor tije (stapelia), a unor segmente (euphorbia) sau a tulpinii. In toate cazurile, butasul prelevat trebuie lasat sa se cicatrizeze  o vreme, in general un interval cuprins intre 3-7 zile. Cu cat butasul este mai gros cicatrizarea este de mai lunga durata. Procesul de cicatrizare poate fi accelarat prin presararea pe partea proaspat taiata a unui praf de carbune de lemn care are o actiune dezinfectanta. Substratul folosit pentru inradacinare trebuie sa fie unul foarte bine drenat, preferandu-se substraturile  cu componenta minerala  in procente mari, mai précis cele bogate in nisip, perlit, piatra ponce sau vermiculit. In general, se recomanda ca aceste componente minerale sa aiba o pondere de cel putin 50%. Daca e vorba de un butas de tija sau de tulpina, acesta se introduce in substrat, putandu-se folosi si un hormon de inradacinare. In cazul frunzelor (la sedum, echeveria,  spre exemplu), radacinile cresc chiar daca frunza este doar asezata deasupra substratului,. In general nu se recomanda udarea timp de vreo 2 saptamani pentru ca umezeala poate incuraja putrezirea plantei, apoi, neavand radacina, butasul nu se hraneste. Pana la aparitia radacinilor umditatea substratuui trebuie atent controlata, udarile trebuie sa fie rare, atat cat sa stimuleze apartia radacinilor. Ghivecele cu plantele puse la inradacinat trebuiesc amplasate in locuri foarte luminoase, dar este total contraindicata asezarea in bataia razelor soarelui care poate duce la deshidratarea plantei. Caldura favorizeaza inradacinarea. In general e nevoie de un minim de 16 grade Celsius. Asa se face ca cele mai potrivite anotimpuri pentru  inmultirea pe aceasta cale sunt primavara sau vara. Desigur ca atunci cand este vorba de o planta bolnava din care s-a prelevat un butas pentru a fi salvata, nu se va mai tine seama de anotimp.

           

Inmultirea prin seminte este un exercitiu care se bazeaza pe multa rabdare si este o piatra de incercare pentru multi dintre noi. Prima intrebare este cand semanam? Trebuie spus ca sunt trei factori importanti  care asigura germinarea semintelor: umiditatea, caldura si lumina. Cei care dispun de un spatiu cald si de lumina (intensitate 5000 lux) 13-14 ore pe zi  pot semana. Trebuie spus ca cei care pot oferi plantelor doar lumina naturala trebuie sa astepte lunile aprilie-mai. Este bine sa nu intarziem prea mult semanatul  pentru ca plantele sa apuce sa creasca pana la venirea iernii. O exceptie de la regula o fac plante ca Cotyledon si Tylecodon care se insamanteaza toamna. Prima operatiune este pregatirea substratului. Majoritatea cultivatorilor de suculente prefera un substrat in esenta mineral, care sa fie foare bine drenat. Substraturile organice, bazate de pamant de frunze, sunt de evitat pentru ca ele incurajeaza aparitia mucegaiurilor. Substratul se  poate compune din pamant special de flori din magazinele de specialitate (sau chiar pamant de gradina), nisip, perlit, vermiculit sau piatra ponce. In general componenta organica ar trebui sa nu depaseasca un procent de 30 %. O alta reteta recomanda 80% piatra ponce si 20% pamant de flori. Multi dintre producatorii specializati prefera pentru insamantare un substrat alcatuit din turba blonda amestecata cu vermiculit sau perlit. Odata facut amestecul, se trece la sterilizarea substratului. Sunt multe metode, fiecare cultivator fiind aparatorul uneia sau alteia dintre ele. Unii adauga ca dezinfectant in substrat pudra de carbune de lemn, altii, inainte de insamantare, uda substratul cu apa clocotita. Cei mai multi introduc substratul in cuptorul cu microunde sau chiar in cuptorul aragazului. Introducerea in cuptor prezinta unele riscuri si dezagramente. Spre exemplu, o temperatura mai ridicata de 70-80 de grade ucide si bacteriile folositoare din substrat. Este de semnalat si faptul ca mirosul degajat de substratul introdus in cuptor, mai ales daca temperatura este foarte ridicata, este total dezagreabil. Turba nu se supune tratamentelor termice.

Recipientele cele mai potrivite, folosite pentru germinare sunt tavitele de plastic. Acestea vor fi acoperite cu sticla sau folie de plastic. Multi le introduc in pungi de plastic cu inchidere etansa. Cand alegeti tavita sa aveti in vedere ca, odata germinate, plantele au nevoie de un spatiu generos de crestere, ca atare tavita nu trebuie sa fie umpluta pana la refuz cu pamant.

Temperatura necesara pentru germinare este diferita de la o planta la alta. In general, ziua ea ar trebui sa fie in jur de 25 de grade, iar noaptea de 17-20 de grade. Sunt nerecomandate temperaturile mai mari de 30 de grade ziua. Sigur ca sunt si plante cu nevoi diferite. Spre exemplu, pentru haworthia temperatura de germinare este destul de scazuta: ziua 16 grade, iar noaptea 8 grade. La polul opus se afla Aloe, care are nevoie de temperaturi ridicate pentru a germina: 20-22 grade noaptea si 30 de grade ziua. In general, semintele proaspete au sanse mai mari de germinare. Aloe si asclepidaceaele germineaza doar daca semintele sunt proaspete. O exceptie de la regula o fac Mesembryanthemaceaele. Semintele lor isi pastreaza capacitatea de germinare aproximativ 5 ani de zile, iar semintele puse la germinat nu trebuie sa fie foarte proaspete.

Inainte de insamantare, substratul este foarte bine umezit prin cufundarea tavitei intr-o baie de apa. Este recomandata adaugarea unui fungicid care sa inhibe aparitia mucegaiurilor. Unii cultivatori adauga substratului, pe post de ingrasamant, faina de oase. Dupa umezirea substratului se trece la insamantare. Semintele de dimensiuni foarte mici se presara peste substrat si nu se acopera, semintele mai mari se acopera cu un strat fin de nisip. Dupa insamantare, vasul este acoperit cu plastic sau sticla sau este introdus in pungi de plastic. Acestea au rolul de a pastra ridicata umiditatea. Recipientul se aseaza la lumina, dar niciodata in soare. Daca lumina naturala este insuficienta, ea poate fi completata de tuburi fluorescente. De regula, semintele germineaza destul de repede. Problemele apar, de cele mai multe ori, dupa germinare caci plantele sunt extrem de sensibile in primele lor 6 luni de viata. Important este sa nu le udati pe sus, sa nu le pulverizti si sa nu le deranjati. Udarea se face rar, prin cufundarea tavitei in apa. Plantele trebuiesc supravegheate atent. Umiditatea mare, combinata cu caldura, poate duce la aparitia mucegaiurilor, motiv pentru care tavita trebuie dezvelita din cand in cand ca sa se aeriseasca.   Este recomandat ca plantele nu se deranjeaze in primele 6-12 luni de viata. O transplantare precoce poate duce la ruperea radacinilor care sunt foarte fine. Umiditatea trebuie sa fie ridicata in primele 6 luni de viata, ulterior ea se reduce treptat. Fertilizarea suculentelor poate incepe pe la 6 luni, dar se recomanda solutii mai diluate decat pentru plantele mature. In primul an de viata, suculentele nu trebuiesc scoase din vegetatie, deci nu hiberneaza. O expunere la frig si privarea de apa pot produce traume fatale.

 

AUTOR: Hertha

 

Dernière mise à jour de cette page le 26/01/2008

Mon Site Gratuit : Informations sur vos visiteurs

Créer un site internet gratuit avec E-monsite.com - Signaler un contenu illicite - Voir d'autres sites dans la catégorie Jardinage
Videos Droles - Clips musique - Cours création de site web