Fertilizarea
Orice sol (substrat) contine substante minerale, in cantitati variabile, care contribuie la dezvoltarea plantelor. In timp aceste resurse de substante minerale se diminueaza, motiv pentru care este necesara fertilizarea. Trei sunt elementele chimice de importanta vitala: azotul, fosforul si potasiul, fiecare dintre acestea avand rolul sau bine definit in dezvoltarea plantei.
Azotul (N) - are un rol important in metabolismul plantelor si este responsabil de cresterea lor. El exista in aer, dar sub forma gazoasa nu poate fi absorbit de plante, exceptie facand doar unele leguminoase (mazarea, trifoiul, lucerna, etc). Azotul se gaseste si in sol, fie sub forma organica, fie sub forma minerala. Azotul organic provine de la vegetatia moarta din anii ateriori, dar, pentru a putea fi absorbit de plante, este necesar ca el sa fie transformat de bacterii in nitrati. Ingrasamintele bogate in azot sunt urea, sulfatul de amoniu, nitrocalcarul si azotatul de amoniu. Lipsa azotului poate fi banuita cand se observa incetinerea procesului de crestere a unei plante
Fosforul (P) - ajuta la formarea radacinilor si la inflorirea plantelor, inclusive a fructificare. Lipsa florilor poate fi un semn ca acest element este insufficient
Potasiu (K) - asigura rezistenta plantelor la ger, seceta, variatii mari de temperature si maladii. In sol, el se gaseste doar sub forma minerala. Ingrasaminte bogate in potasiu sunt sulfatul de potasiu si clorura de potasiu. Semnul ca potasiul lipseste ar fi ingalbenirea marginilor frunzelor si uscarea lor
Calciu (Ca) -este parte componenta a celulelor plantelor, ajuta asimilarea substantelor nutritive si incurajeaza cresterea radacinilor. Lipsa de calciu poate fi banuita in cazul in care planta are frunze foarte mici.
Clorul (Cl)- este pentru majoritatea plantelor un oligoelement, deci nu e necesar in cantitati prea mari. Exista insa unele plante care au nevoie imperioasa de el, spre exemplu cocotierul.
Magneziu (Mg)- ajuta la formarea clorolifei, joaca un rol important in procesul de fotosinteza si asigura rezistenta nervurilor frunzelor. Frunzele cu marginile rulate sau galbene indica lipsa acestui element.
Sulful este esential pentru sinteza proteinelor si asigura cresterea plantelor. Prezenta lui asigura mirosul si gustul unor plante. Pentru a putea fi absorbit de plante, sulful trebuie sa fie sub forma de sulfati. Plantele cu frunzis slab dezvoltat au lipsa de sulf.
La aceste elemente se mai adauga cateva care sunt utile plantelor: bor (B), mangan (Mn), fier (Fe), cupru (Cu), zinc (Zn), cobalt (Co), molibden (Mo).
Cam astea ar fi substantele minerale necesae plantelor in general. Desi in teorie stim ce nevoi au, avem probleme in situatii practice. Se pune intrebarea daca adaugam fertilizanti suculentelor noastre si cand le administram. Teoretic, daca substratul ales pentru suculente este bun, o buna bucata de vreme, nu ar trebui sa adaugam fertilizanti. De asemenea, daca periodic inlocuim acest substrat cu unul nou, iar nu este nevoie de suplimente. Sigur ca este practic imposibil sa cunoastem componenta chimica a pamantului din fiecare ghiveci, dar putem observa cum se manifesta planta. Oprirea din crestere, lipsa florilor, imbolnavirea plantei pot fi semne ca ceva nu este in regula. Acesta ar fi momentul in care ar trebui sa intervenim cu fertilizanti. Tousi, multi cultivatori vor sa stimuleze cresterea rapida a plantelor si inflorirea si atunci folosesc fertilizanti, poate prea multi. Este cazul tuturor plantelor suculente din comert. Nevoia de substante nutritive este in descrestere cu cat planta imbatraneste, adica este cam ca la oameni. Asa se face ca multi recomanda fertilizari atunci cand plantele sunt tinere si pledeaza pentru suprimarea lor atunci cand exemplarele sunt batrane. Administrarea unor ingrasaminte complexe pentru suculente este practicata de multi. In timp ce unii recomanda fertilizari de 2-3 ori in perioada de vegetatie, altii considera ca este mai bine sa se faca fertilizari dese, chiar la fiecare udare, cu solutii mult diluate, in care sa sa se puna doze foarte mici de ingrasaminte complexe. Fabricantii de ingrasaminte complexe pentru suculente au recomandari diverse, in general sustinand ideea folosirii de ingrasaminte la doua saptamani sau chiar saptamanal. Desigur ca ei doresc sa-si vanda produsul si asa se explica recomadarile de utlizare frecventa. Aceste ingrasaminte complexe contin cele 3 elemente vitale, adica azot, fosfor si potasiu, la care se adauga oligoelemente. Azotul nu este foarte important pentru suculente. El este important doar pentru plantele foarte tinere carora trebuie sa li se asigure cresterea sau pentru acele sculente care nu infloresc si podoaba lor sunt, in principal, frunzele (unele specii de Euphorbia, spre exemplu) Celelalte doua substante isi disputa importanta, in sensul ca unii recomanda o doza mai mare de fosfor (formula NPK 1-3-2), altii o cantitate mai mare de potasiu (formula NPK-2-4-6). Fosforul va asigura inflorirea, iar potasiul sanatatea plantei si rezistenta la boli si conditii climatice neprietenoase. In comert se gasesc ingrasaminte speciale pentru suculente care, de obicei, contin mai putin azot si mai mult fosfor si potasiu, in proportii foarte diferite. Multi cred ca folosirea unui ingrasamant de suculente, fara a tine seama de formula NPK, ii scuteste de probleme. In realitate, lucrurile sunt foarte complicate. Formula aceea este foarte importanta si ea trebuie avuta in permanenta in vedere. Alegerea unei formule NPK sau a alteia trebuie sa tina seama de varsta plantei si de necesitatile de moment ale plantei. Folosirea ingrasamintelor este recomandata doar in situatia in care substratul este sarac in elemente nutritive. O planta cu pamant proaspat schimbat si cu o compozitie a substratului corect aleasa nu are nevoie de fertilizanti. De asemenea, trebuie subliniat faptul ca ingrasamintele, daca se administreaza, se adauga doar in perioada de vegetatie a plantei, niciodata in perioada de hibernare. Ingrasamintele care au ca principala componenta potasiul sunt potrivite a se administra spre sfarsitul perioadei de vegetatie, pentru a asigura rezistenta plantei la frig si boli pe perioada hibernarii. In fine, trebuie spus ca si excesul unor substante in dauna altora poate fi periculos.
AUTOR: Hertha
Créer un site internet gratuit avec E-monsite.com
- Signaler un contenu illicite
- Voir d'autres sites dans la catégorie Jardinage
Videos Droles
- Clips musique
- Cours création de site web